O alta viziune asupra lumii…

 

 

„ Daca as putea sa te urasc as face-o pentru a razbuna toate clipele pierdute in care imi chinuiai mintea cu intrebari retorice, fara sens. Momentele acelea in care ma faceai sa ma gandesc ca totul nu are rost, ca traim sau mai bine zis suntem obligati sa supravietuim intr-o lume lipsita de farmec, o viata parca facuta pentru a fi detestata.

Ajunsesem sa percep imaginile pe care le vedeam asemeni unui film de groaza prost realizat, fara inteles si fara final. Zic fara final pentru ca viata este predestinata sa se termine fara sa putem atinge un scop anume, fara sa descoperim acel „ceva” care ne-ar face sa spunem ca macar am trait pentru el.

Ce-am putea astepta? Cel mai grotesc cuvant care imi vine in minte acum este mantuirea… ignoranti cei care cred ca mantuirea exista… de ce am putea fi mantuiti? Sau de ce am fi mantuiti? Intrebari fara raspuns.

Si totusi, din cand in cand incerc sa las in urma ideile tale, sa ma detasez si sa vad lumea cu ochii mei. Dar lumea mea incepe pe zi ce trece sa semene tot mai mult cu a ta, acelasi colt de Iad, acelasi camp de batalie in care trebuie sa te lupti pentru a nu fi calcat in picioare de alti. Sa devii tu insuti ucigas pentru a nu fi ucis. Si ajungi sa te intrebi daca merita pretul pe care trebuie sa-l platesti? Dar la un moment dat nu conteaza, ajungi sa-ti dai seama ca acel pret e doar in mintea ta, doar perceptia ta. Pretul nu exista… „