falsitate
februarie 14, 2008
Nu inteleg exact de ce avem nevoie de ziua de Valentine’s Day pentru a sarbatori iubirea. Stiu ca asta e un subiect deja discutat in exces dar nu m-am putut abtine sa nu scriu ceva despre el. Mentalitatea oamenilor continua sa ma uimeasca, toate acele persoane care de cele mai multe ori pierd vremea prin magazine, extrem de disperate ca nu gasesc un cadou pentru persoana iubita, sfarsind apoi sa cumpere o cana cu inimioare desenate pe ea, sau o cana in forma de inimioara total nepractica si urata, animalute de plus, sapunuri in forma de inimioara, in principiu tot felul de nimicuri, important e sa aiba forma de inimioara, sau macar o inimioara desenata pe ele.
Am vazut numeroase persoane care au inceput sa perceapa ziua de Valentine’s Day ca pe o obligatie de a cumpara un cadou, le apuca groaza cand se plimba prin magazine in cautare de cadouri si nu gasesc nimic “anul trecut i-am luat un set de lumanari in forma de inimioara, acum doi ani un maimutoi de plus, acum nu mai pot sa-i iau acelasi lucru, ce ma fac?”.
Uneori mi se pare ca sarbatoarea asta e o idee buna, o alta ocazie de a-ti arata iubirea, dar ce se intampla atunci cand iti arati iubirea doar de Valentine’s Day, de ziua ei/lui, in ziua aniversarii primei voastre intalniri…? Atunci mi se pare ceva grav. De ce? Pur si simplu nu cred ca avem nevoie de o sarbatoare pentru a ne demonstra dragostea, am putea sa facem astfel incat sa fie Valentine’s Day in fiecare zi, o data pe saptamana, o data pe luna, nu doar o data pe an. Am putea sa fim mai relaxati, sa nu mai percepem asta ca pe o obligatie, sa nu ne amestecam in masa de oameni care dau buzna in magazine pentru a cumpara nimicuri, lucruri artificiale si neimportante. Oare alea au puterea de a arata intensitatea dragostei noastre. Oare iubitul/iubita noastra ne va aprecia mai mult daca venim acasa cu un set de sapunuri-inimioara? Ne va spune cumva “Vai iubitule acum te iubesc mult mai mult decat oricand”…?
Las la o parte aspectul extrem de comercial al sarbatorii, in definitiv si comerciantii trebuie sa castige pentru a cumpara un cadou sotiei/sotului. Ce ma deranjeaza este superficialitatea atat de vizibila in perioada asta, falsitatea care ne sufoca, masele de oameni de care te impiedici mereu in timp ce iti faci cu greu drum prin multimea stransa in jurul tarabelor de prin piete.
Dar banuiesc ca asta face parte din viata, din cultura noastra, la fel ca si celelate sarbatori, macar asta ne determina sa facem cadouri de cel putin cateva ori pe an cu ocazia Craciunului, Martisorului, Anului nou. Tot e bine, daca altfel nu se poate…
Am lasat la o parte persoanele care chiar sunt sincere si gasesc ziua asta doar ca un alt prilej in plus de a-si arata dragostea, nu neaparat prin cadouri, poate prin multe cuvinte dragute, o seara speciala sau in alte moduri dragute. Ei nu vad nimic deosebit la ziua asta pentru ca isi arata dragostea constant, fara ocazii speciale. Cred ca asta este adevaratul spirit pe care ar trebui sa-l avem, modul perfect de a sarbatorii.

februarie 14, 2008 la 10:08 pm
Am citit articolul tau si chiar m-a surprind cat de bine ai evocat semnificatia pe care o da Valentine’s Day in zilele noastre.
De ce zic asta? Pentru ca acelasi lucru mi s-a intamplat azi. Am fost la facultate, si datorita pauzelor dintre cursuri, am ales sa merg la cu prietenele Sala Dalles . Pe langa faptul k nu aveai pe unde sa mergi, era o aglomeratie , toata lumea cauta ceva deosebit, ( cica !!!) pentru persoana iubita, si rezultatul era acelasi, ori o cana cu floricele, ori o rama in care sa puna o poza cu amandoi, multe lumanari, parfumuri, etc.. dupa cum ai zis tu, nimicuri…
Mai este ceva foarte deranjator, faptul ca lumea cand aminteste de Valentine’s Day, deja se gandeste ce o sa primeasca in dar, si-si pune marea problema : ” CE SA-I FAC CADOU? NU POT LUA ACELASI LUCRU K ANUL TRECUT..” Spun asta, pentru ca asa s-a si intamplat… circulau prin aglomeratia aia, doar ca sa geseasca ceva frumos pentru a “ darui “… si nu e vorba de a face un cadou, o lua ca pe o obligatie…
Cand m-am intors acasa, o colega povesteste k i-a cumparat (am zis a cumparat, si nu a daruit…) bomboane si inca ceva..si el i-a luat o bluza .. ca nici nu e sigura ca el a fost sa o cumpere…
… Poate din cauza ca avem doar 20 de ani.. ca nu stim ce e viata ( da, e o scuza penibila, dar mai bine accept scuza asta , decat faptul k suntem niste mashini.. )…
Ai incheiat articolul amintind de persoanele care fac din Valentine’s Day o zi speciala in care pot lua o cina, pot spune mai multe cuvinte dragutze… Imi pare rau sa zic k nu am intalnit azi pe nimeni care sa mentioneze de asa ceva..
februarie 15, 2008 la 1:15 pm
@Mady. Merci mult, ma bucur ca avem aceiasi parere, cu toate ca nu e bine. De ce zic ca nu e bine? As fi preferat sa ma insel, sa mi se para doar, dar din pacate nu-i asa. Cea mai mare tampenie e ca lumea nu daruieste ceva, lumea cumpara ceva, ai amintit chiar foarte bine diferenta asta. Lumea cumpara un cadou pentru a cumpara apreciere, atentie, iubire sau poate un alt cadou la schimb. E ca un schimb de cadouri.
Nu ar fi mai simplu sa isi daruiasca unii altora iubire, atentie, cuvinte dragute? Nu cred ca un cadou tipic pe care il gasesti la o taraba face mai mult, sau exprima mai bine adevaratele tale sentimente…
In fine, asta e…
Ms pt comment…
noiembrie 3, 2008 la 9:15 pm
Sunt de acord cu tine.Chestia e ca totul se face cu un anume interes.Majoritatea oamenilor daruiesc pentru a castiga ceva in schimb.Trist…:|