Inmormantat in vesnicie
martie 8, 2008
Îngheţat în nemurire într-un spaţiu părăsit
Ca un mort în veşnicia unei vieţi fără sfârşit
Ochii negri şi-o privire fixă si inmărmurită
Te fixează pe vecie cu suprema-i ură mută
Te blesteamă cu-o feroce pasiune controlată
Şi condamnă a ta fiinţă să rămână-n suferinţă
Te urăşte pentru viaţa care lui nu-i este dată
Şi se roagă cu ardoare să mai reînvie-odată
Este îngerul rebel condamnat la nefiinţă
Este pura întrupare a dorinţei de putere
O fiinţă făr’ de viaţă şi mormânt de ispăşire
O statuie rece neagră şi uitată-n părăsire
E pierdut prin cimitire şi lăsat să putrezească
Înger ce poartă veşnicia în cununa-i de păcate
Îi curg lacrimile amare pe faţa-i mută ca ceara
Lacrimi sângerii şi grele ce pătează faţa-i albă
Lacrimi ce anunţă sigur suferinţa nesfârşită
Ca o profeţie sumbră ca o groaznică sentinţă
Condamnat la nemurire el priveşte cerul negru
Si blesteamă universul implorându-şi crunt sfârşitu’
