Immagine
mai 1, 2008
Ce se intampla cu cineva atunci cand cade de pe inaltimea pe care l-ai fixat? Toti avem tendinta de a supraaprecia insusirile altuia in anumite momente. Se intampla sa gasim o persoana care sa ne determine sa o consideram si mai “inzestrata” decat este in realitate. Ne proiectam asteptarile catre acea persoana atunci cand vedem ca se potriveste, la un oarecare nivel, cu imaginea noastra de perfectiune. Mai exact vedem la cineva cateva calitati sau insusiri pe care noi le apreciem si sfarsim prin a-i atribui o serie intreaga de calitati pe care se poate sa nu le aiba in realitate. Dar noi ni le imaginam si credem cu tarie in existenta lor. Totul pana intr-un moment. In acel moment ne cade voalul de pe ochi si vedem adevarul.
Realitatea ne zdruncina bine orice inchipuire pe care o aveam si sfarsim prin a cobori acea persoana extrem de mult fata de pozitia initiala in care o cocotasem, uneori pe nedrept. Asa sfarsesc toate persoanele pe care le ridicam la rangul de intruchipare a perfectiunii. De fapt sta in natura noastra sa cautam modele, sa cautam imagini perfecte sau apropiate de perfectiune pe care sa le admiram. Vrem sa vedem calitati la altii, daca noi nu le avem le proiectam altora si apoi ne bucuram admirandu-le. Dar de fapt e doar imaginatia noastra care cauta sa ne multumeasca transformadu-i pe altii, prin puterea ei, in obiecte de adoratie.
Si asemeni unei statui care se deterioreaza si in final se darama odata cu trecerea vremii, asa si proiectiile noastre palesc lasand sa se vada adevarul in spatele mastii.