Schimburi…

Relatiile dintre oameni, de orice fel ar fi ele*, sunt bazate pe un schimb reciproc de placere. Intr-o maniera mai brutala putem compara acest schimb cu schimbul comercial intre vanzator si cumparator.

Sa explic la ce ma refer. Sa luam exemplul a doi prieteni, Costel si Viorel**. Costel se intalneste in fiecare seara cu Viorel pentru a bea o bere, pt. a se uita la meci, pt. a juca un joc impreuna, pt. a discuta etc. Costel are nevoie de compania lui Viorel pentru a se simti bine. De aici putem deduce ca Viorel este pentru Costel un mijloc prin care acesta isi duce la indeplinire o placere, in acest caz placerea de a avea companie. Oamenii cauta in orice relatie implinirea propriilor placeri, propriilor nevoi. Daca Viorel nu l-ar ajuta pe Costel sa isi indeplineasca o placere, e de la sine inteles ca lui Costel nu i-ar mai face placere sa-l vada pe Viorel, prin urmare relatia lor ar inceta.

In cazul de mai sus vorbim de un fel de schimb comercial afectiv, nu material. In principiu e vorba de acelasi lucru. Sa facem o paralela. Vanzatorul ofera un bun spre vanzare cu scopul de a castiga bani. adica de a-si indeplini placerea de a avea bani. Cumparatorul cumpara ceea ce ii ofera spre vanzare comerciantul in masura in care obiectul vandut satisface nevoile de placere pe care le are. Costel cauta la Viorel placerea companiei, a discutiei, placerea de a bea o bere cu cineva. Viorel cauta sa obtina de la Costel acelasi lucru. Fiecare ofera ceva pentru a primi altceva.

Pana in acest punct mi se poate aduce obiectia ca schimburile comerciale nu sunt acelasi lucru ca relatiile dintre doua persoane. Asta pentru ca intr-un schimb comercial nu intervin sentimente, pe cand intr-o relatie sentimentele sunt de regula nelipsite. Costel de exemplu se poate gandi la sentimentele pe care le are Viorel, se poate gandi sa nu-l raneasca pe Viorel si tot asa. Dar si aici intervine tot nevoia de satisfacere a placerii. Costel se gandeste ca nu e bine sa-l raneasca pe Viorel pentru ca asta ar putea avea ca rezultat refuzul acestuia de a mai participa la respectiva relatie, prin urmare ar inceta si furnizarea placerii pe care Costel o cauta.

Atat intr-o relatie cat si intr-un schimb comercial e nevoie de acordul de participare al ambelor parti. Nu avem o relatie fara acordul celuilalt, la fel cum nu avem schimb comercial decat daca ambele persoane vor asta. In ambele cazuri exista interes pentru sentimentele celuilalt. Si vanzatorul cauta sa-si multumeasca clientul la fel cum Costel cauta sa nu-l supere pe Viorel. Dar asta se face tot in vederea satisfacerii unei placeri sau nevoi.

Am aratat mai sus in ce masura se aseamana schimbul comercial cu relatiile interumane. Acestea au intr-adevar si puncte in care nu mai sunt similare. De exmplu atunci cand o persoana isi sacrifica propria placere in favoarea altuia. Si asta se intampla destul de des. Asta ne face sa nu mai fim simple obiecte si sa nu mai purtam numai relatii comerciale de schimb afectiv.

***

Stiu ca punctul meu de vedere reduce relatiile dintre persoane la simple schimburi de placere si oamenii la simple obiecte folosite in vederea obtinerii de placere. Dar am tinut sa incerc sa arat ca putem privi lucrurile si astfel. Totul se aseamana la un anumit nivel cu un schimb comercial, oricat de neatragatoare poate fi aceasta perspectiva.

___________

Note

* ma refer aici nu numai la relatiile de iubire ci si la cele de prietenie, de amicitie.

** Costel si Viorel sunt alesi ca reprezentanti pentru omul in general.