Statutul de pion

Si daca totul ar fi menit sa se intample? Daca totul ar urma un plan anume, un plan de care nu putem fi constienti? Banuiesc ca nu ar avea nici o importanta, ar fi indiferent daca lumea functioneaza dupa un anumit plan, daca totul se intampla fara ca noi sa putem influenta ceva, daca totul ar fi o simpla masinarie cu vointa proprie sau condusa de cineva. Daca noi nu am stii am trai cu iluzia ca putem face oricand ce vrem, ca putem cu puterea vointei noastre sa mutam si muntii din loc. Nu e important modul in care functioneaza lumea, important e cum o traim. Daca am fi ferm convinsi ca noi suntem doar niste marionete, niste papusi fara viata, prinse intr-un carusel care urmeaza exact acelasi traseu indiferent ce am face noi, atunci ne-am simti sufocati, prinsi intr-o capcana, am inceta sa mai fim noi insine crezand ca ceea ce suntem nu este ceea ce am ales noi sa fim. Viata nu ar merita traita, am putea sa ne sinucidem in ziua urmatoare, sau in acelasi moment si nu am simti nici o teama, pentru ca am fi ferm convinsi ca urmam un plan, ca suntem predestinati sa ne sinucidem si ca orice am face nu are rost pentru ca nu putem impiedica ceea ce urmeaza sa se intample.

Nu imi pot imagina o viata in care sa fim constienti ca nu avem de ales, nu inteleg de ce ar vrea cineva sa traiasca o astfel de viata. Ce bucurie ai putea avea dupa o actiune bine facuta, dupa atingerea unui tel la care visai de mult timp? Nu ai putea avea nici o bucurie pentru ca ti-ai da seama ca nu tu ai facut acel lucru, nu vointa ta a fost aceea care a dus la implinirea acelui vis. Ai putea doar sa fii fericit ca ai fost o marioneta ascultatoare in mana destinului, ai putea sa fii fericit ca ai participat in mod involuntar la un plan maret.

Si, se spune ca daca am cunoaste legile care pun in functiune aceasta masinarie numita lume atunci am putea sa stim ce se va intampla. Dar la ce bun? Isi poate imagina cineva un cosmar mai mare decat a fi constient de mersul viitor al lucrurilor, de viata pe care o va avea, de modul in care vor decurge lucrurile in viitor stiind ca nu poate schimba absolut nimic ? Ar fi la fel ca un film, pe care il vezi a doua oara, stii tot ce se va intampla, dar stii ca nu poti impiedica nimic, nu poti face ca actorul principal sa isi dea seama mai repede de intentiile prietenului sau care vrea sa ii omoare iubita pe care o iubeste mai mult decat propria-i viata, nu poti schimba nimic, absolut nimic, esti doar un privitor neputiincios, ca un om paralizat dar cu constiinta inca treaza care vede, aude, pricepe dar nu poate face nimic.

Toate visele cercetatorilor ar fi doar iluzii daca s-ar descoperii ca lumea e o simpla masina care functioneaza dapa o serie de reguli care nu pot fi schimbate, care nu trebuie schimbate pentru ca nu este “scris” altfel. S-ar putea obiecta ca de fapt acele reguli, odata aflate, ar putea fi schimbate, ca mersul lumii ar putea fi orientat spre un tel anume. Dar oare este predestinat ca acele reguli sa fie schimbate? Oare asta nu ar insemna tocmai existenta vointei care ar putea intervenii in functionarea masinii? E greu de crezut ca lumea a fost creata de cineva care a prevazut ca in viitor omenirea sa ajunga sa cunoasca regulile pe care Supremul Creator le-a imaginat, si astfel sa reuseasca sa schimbe totul. Asta ar fi intr-un fel absurd. Care ar fi planul, daca am schimba ceva apoi totul ar continua sa mearga pe acelasi drum dinainte stabilit. Chiar schimbarea ar fi fost prevazuta, si daca ea ar fi fost prevazuta atunci si consecintele ei ar fi fost de asemenea prevazute. Noi nu am avea nici un merit, am actiona la fel ca inainte, ca niste marionete supuse vointei stapanului.

E mai simplu sa credem ca avem liber arbitru, ca putem schimba lumea daca vrem, ca suntem in stare de orice, nimeni nu ne conduce, nimeni nu ne obliga sa facem ceva anume. Si pozitia asta poate fi totusi contestata, poate voi reveni asupra ei cu alta ocazie.