Despre razbunare

In Dex se spune despre razbunare ceva de genul asta: “A-şi da satisfacţie; a-şi face dreptate (pedepsind pe ofensator)” sau “A-şi face singur dreptate, pedepsind pe cel de la care a suferit un rău, o nedreptate.”... Da, cam asta ar fi definitia. Ce putem intelege de aici? Te razbuni pe cineva pentru a-ti implini o placere si pentru a-ti satisface o nevoie. E vorba tot de placerea proprie care trebuie satisfacuta dar in acelasi timp e si o obligatie. O obligatie pentru ca s-a ajuns la ideea ca “Trebuie sa ma razbun pe ala pentru ca ma enervat, dar nu-mi place sa o fac”.

Razbunarea nu cere neaparat si placerea de a o face. Multi, atunci cand se razbuna nu mai cauta sa isi indeplineasca placerea de a plati cuiva ofensa adusa. O fac doar pentru ca “asa trebuie, asa se cere” sau pentru ca “nu mai sunt barbat daca nu o fac/ nu mai am onoare”. Dar asta transforma totul intr-o obligatie. Care ar mai fi ideea atunci? E o obligatie la fel ca cea de a te duce la servici, a duce gunoiul etc.

Daca tot vrem sa ne razbunam macar sa o facem intr-un mod care sa nu transforme si asta intr-o obligatie. Daca e vorba de placere atunci da, lucrurile stau altfel. Ne razbunam pentru ca ne-a fost adusa o ofensa si vrem sa-l pedepsim pe cel care si-a permis asa ceva, dar asta ne face pe noi sa ne simtim mai bine dupa. Ne da o satisfactie, ne face sa ne simtim impliniti. Asta ar trebui sa se intample! Nu sa ne razbunam pentru ca altfel o sa ne pierdem barbatia, respectul sau onoarea.

Razbunarea nu e arma prostului, e arma celui care stie ce vrea, a celui care stie sa nu se lase calcat in picioare, a celui care are puterea de a spune ce crede si de a face ce crede. Lasii nu se razbuna, lasii ii multumesc domnului ca au scapat cu viata si ca nu au fost umiliti mai rau sau ca nu au suferit mai mult.

Partea prosta, ca da vad si o parte proasta in razbunare, e ca nu te lasa sa te detasezi. E un fel de lant care te tine captiv si care iti poate consuma energia. Sa ne gandim din alta perspectiva. In cazul in care cineva ti-a facut mult rau odata, ceva grav, ajungi sa il urasti si vrei sa te razbuni. Ii dedici mult timp acestui tel, asta pentru ca intre timp a ajuns sa fie un tel, chiar scopul tau in viata. Gandindu-te la cat de satisfacator ar fi sa il vezi pe x chinuindu-se la fel sau chiar mai rau decat tine, vei ramane legat de suferinta care ti-a fost provocata si nu vei putea depasi momentul. Ar fi mai bine sa lasi deoparte orice gand, sa te gandesti ca “da, mi-a facut asta, il urasc pentru asta, as vrea sa i se intample tot ce e mai rau, sa sufere mai mult decat am facut-o eu, dar eu nu voi continua sa imi consum si mai mult energia pe el. Vreau sa imi traiesc viata departe de el, nu merita nici macar ura mea”.

Razbunarea, la fel ca orice altceva trebuie sa pastreze un echilibru. Nu cred ca merita sa iti sacrifici viata pentru a razbuna ceva. Ar merita sa iti sacrifici viata doar daca placerea sau satisfactia simtita in urma razbunarii ar compensa tot efortul depus. Dar daca satisfactia de la final nu compenseaza, totul se transforma in mandrie si orgoliu dus la extrem, in lupta, efort si timp pierdut in zadar.

Is a question of choice if you make from revenge a white rose or a bloody rose. – asta e legatura cu imaginea pentru cei care se intreaba de ce am pus un trandafir alb la postul despre razbunare.

Orgoliu…

Orgoliul poate fi ceva de nesuportat intr-o relatie. (Prin relatie ma refer la orice fel de relatie, de prietenie, de dragoste etc.) Cand o persoana are impresia ca este mult mai buna, importanta, inteligenta decat oricare dintre cei care ii sunt alaturi, atunci, in mod inevitabil, la un moment dat trebuie sa apara o ruptura. Ceilalti se vor simti tratati intr-un mod necorespunzator. Intr-o relatie nu e nevoie ca una dintre persoane sa ia locul de zeu, in relatii nu e nevoie de persoane care sa se pretinda a fi perfecte. Numai in cazul unui zeu, sau a perfectiunii absolute orgoliul ar fi oarecum la locul lui. Numai in cazul in care persoana aceea este in mod evident deasupra celorlati atunci are dreptul sa ii desconsidere pe altii punandu-se deasupra lor.

Dar cand orgoliul apare in cazul in care persoana are defecte, defecte pe care normal ca nu si le recunoaste, atunci orgoliul este doar o alta forma de prostie. Nu e nevoie de ingamfare atunci cand nu ai cu ce. La ce bun sa ne cocotam pe un piedestal atata vreme cat vom ramane la acelasi nivel? Aparent vom fi mai sus, vom fi mai importanti, dar atunci cand cade masca vom cobora pana la cel mai de jos nivel, ne vom trezi scaldandu-ne in noroiul propriei noastre prostii. Multi din pacate se ineaca acolo.

Ajungem sa ne gandim la ce bun orgoliul? Pe unii ii ajuta sa capete acea importanta pe care nu au putut-o obtine in mod normal. Chiar daca pare ciudat, dar unor oameni chiar le place sa se minta, daca ei reusesc sa-si bage in cap ideea ca sunt importanti atunci, oricat s-ar stradui lumea nu ii poate determina sa isi schimbe parerea. Si astfel ajungem sa fim inconjurati de falsi zei, false imitatii care se cred perfecte.

Nu neg totusi si partea buna a orgoliului. da, eu cred ca are si o parte buna… Stim cu totii ca o persoana lipsita de orice fel de orgoliu uneori ajunge sa fie subapreciata. De ce se intampla asta?… Asta pentru ca oameni au nevoie sa vada la tine apreciere pentru propria-ti persoana, chiar daca e o apreciere mai mare decat cea meritata. Asta ii face sa te vada intr-o lumina mai buna.

Sa luam un exemplu: o persoana x crede ca e inteligenta, frumoasa, bun ascultator etc, astea nu-s tocmai adevarate dar pe x n-o intereseaza asta, ea crede ca trebuie sa fie orgoliosa.. o alta persoana y are o parere proasta despre sine si nu e orgolioasa. Persoana x va fi vazuta intr-o lumina mai buna de catre ceilalti, spre deosebire de persoana y. Ceilalti vor crede ca x este mai inteligenta, mai frumoasa decat este de fapt.

Ciudat lucru, dar persoanele pot fi manipulate. Atata timp cat noi avem grija sa le dam impresia ca suntem mai buni decat suntem, ei pot cadea in capcana, vazand siguranta pe fata noastra vor fi inselati. Trucul este pastrarea unui echilibru. Atata timp cat nu vom fi orgoliosi peste masura nu facem nimic rau. Odata ce intrecem masura cadem in absurd.

In final orgoliul este oricum greu de inlaturat, daca il ai este greu sa il controlezi iar daca nu il ai, este poate mai bine… Fiecare cum crede.