Relativ

O singura secunda din universul nesfarsit,
O singura clipa din sufletu-ti infinit,
Un simplu zambet, atingerea-ti suava
si ma transformi din zeita in sclava.

Eternitatea neatinsa pana acum
Se transforma in real, intr-un vis nebun.
Si ma faci asemeni unui copil sa sper
la deziluzie ca la ceva efemer.

Un infinit de clipe de nebunie curata,
Stranse intr-o singura sclipire furata
Din ochii-ti negri, pierduti in neant,
Din privirea-ti senina, distanta …

…ma fac sa visez, fara ratiune si sens,
La tine, inchipuire falsa si nula
De zeitate nascuta din dorinta-mi nebuna,
De idol sufocat in patimi si minciuna.

(Jun 16, 2007)

Last salvation…

 

Last salvation…

 

In marble I write my madness and sorrow

Deep in the stone I grave my own drama

For humans to know the guilt that I’m feeling

Craving for you and for my angel’s forgiveness

 

I now wait in silence the end of this story

And make a promise sacrificing myself

I’m digging my own grave while hoping for changes

For my own weak ilussion and feeblish romance

 

Fighting the demons I’m blinding myself

Unable to see you I’m drowning in lust

I let them rise above me and reign on my grave

And I embrace you my sweet and beloved

… tormentress.

 

( Sep 11, 2007)

Inmormantat in vesnicie

 

Îngheţat în nemurire într-un spaţiu părăsit

Ca un mort în veşnicia unei vieţi fără sfârşit

Ochii negri şi-o privire fixă si inmărmurită

Te fixează pe vecie cu suprema-i ură mută

 

Te blesteamă cu-o feroce pasiune controlată

Şi condamnă a ta fiinţă să rămână-n suferinţă

Te urăşte pentru viaţa care lui nu-i este dată

Şi se roagă cu ardoare să mai reînvie-odată

 

Este îngerul rebel condamnat la nefiinţă

Este pura întrupare a dorinţei de putere

O fiinţă făr’ de viaţă şi mormânt de ispăşire

O statuie rece neagră şi uitată-n părăsire

 

E pierdut prin cimitire şi lăsat să putrezească

Înger ce poartă veşnicia în cununa-i de păcate

Îi curg lacrimile amare pe faţa-i mută ca ceara

Lacrimi sângerii şi grele ce pătează faţa-i albă

 

Lacrimi ce anunţă sigur suferinţa nesfârşită

Ca o profeţie sumbră ca o groaznică sentinţă

Condamnat la nemurire el priveşte cerul negru

Si blesteamă universul implorându-şi crunt sfârşitu’